Nimic nu este mai urat in viata unui om decat batranetea - spunea candva un filosof foarte batran (si se pare ca destul de intelept). Atunci cand anii se astern peste om ca niste straturi de zapada, tot mai reci, mai grele si mai dificil de dus in spate, viata isi pierde din farmecul pe care l-a avut in tinerete, durerile devin ceva obisnuit, iar momentele dificile devin din ce in ce mai vizibile
in viata omului - asa si cu parintii mei, care odata cu iesirea la pensie au o viata din ce in ce mai grea.
Lasand la o parte problemele normale ale batranetii, intervin si bolile, problemele frecvente de sanatate, sau starile "nasoale" care se manifesta tot si tot mai des, tot si tot mai intens. Pentru asta parintii mei au apelat la o serie de abonamente de sanatate - adica niste chestii minore care presupun vizite periodice la domiciliu ale unor persoane medicale (de regula asistente medicale pentru recoltarea de probe) si uneori chiar medici pentru consultatii medicale la domiciliu mai serioase - practic oamenii au ales sa isi traiasca batranetea intr-un mod cat se poate de atent, sa observe
din timp potentialele boli ce ar putea sa apara si in acest fel sa contracareze efectele acestora.
Ma gandesc acum la bietii mei bunici, care la cat de mult au muncit in aceasta viata... poate ar fi meritat si ei sa beneficieze de minunile medicinei din ziua de azi si sa se bucure ceva mai mult de viata.
